Iubirea ma omoara

Iubirea ma omoara, ma consuma, ma suge de puteri si de sperante, dar am nevoie de ea. E atat de dulce si de atragatoare. O aud cum imi striga numele in intunericul noptii, o aud cum ma cheama la ea, sa beau din potirul ei plin cu otrava si suferinta.

Ma topesc de dorul ei cand nu o am, sau cand ma trateaza cu spatele. E cel mai dulce dintre chinuri, ma ridica si coboara in acelasi timp, ma iubeste si uraste in acelasi timp. E chinul meu scump si drag, dar ma distruge atat de tare. Se joaca cu mine, un joc periculos, nu stie ca eu imi pun inima in joc. Nu stie ca inima mea e mica si fragila, e mica si nu stie sa se apere singura, nu stie sa isi faca planuri de atac in acest razboi care o usuca de puteri. Tu ai arme mari, sti cum sa le folosesti, sti prea bine cum sa ma distrugi..sti prea bine si cum sa ma ridici, apoi sa ma cobori in adancul iadului, ca sa te joci din nou in pletele mele balaie.

Nu pot sa inteleg de ce te joci acum cu mine? Am pacatuit prea mult, iar acum trebuie sa imi ispasesc toate greselile? Atunci te rog, iarta-ma.

Iti place sa ma chinui, nu-i asa? Iti place sa imi vezi chipul inundat de lacrimi amare..stiu ca asta te satisface, asta iti creste puterile, iti ascute sabiile, ca sa ma tai si mai adanc.

Stiu ca nu tu nu ma iubesti, nici n-ai putut vreodata. Doar eu, si ochii mei te-am putut iubi, si te-am fi putut iubi o eternitate. Ti-am fi putut da o eternitate de sarutari, de imbratisari si de alinturi. Tu nu vrei, tu crezi ca suntem atat de asemanatori, dar in acelasi timp, firi diametral opuse. Tu preferi sa imi oferi o eternitate de suspinuri, o eternitate incarcata de ganduri cat mai negre si intunecate. Tu preferi sa ma vezi jos, in genunchi, preferi sa arunci cu cele mai dureroase pietre pe care le ai ca munitie impotriva inimii mele. Tu vrei sa ma distrugi..si vei reusi asta, pentru ca eu sunt singura vinovata care ti-a dat puteri absolute asupra inimii si corpului meu. Sti ca sunt sclava iubirii, sunt sclava celui pe care il iubesc necontenit.

Iubirea ma omoara in fiecare zi tot mai tare. Portile de la inima mea nu vor mai rezista, vor ceda, vor fi zdrobite de brutalitatea cuvintelor tale mari. Atunci, o vei cuprinde si o vei incatusa ca sa o pedepsesti ca pe cel mai mare ucigas. O vei rupe, bucata cu bucata, iar ea, iar ea..doar iti va zambi, pentru ca atat stie, sa moara cu zambetul pe buze.

Iubirea ma omoara, tu esti iubirea mea, tu esti ucigasul meu.

Lasă un comentariu